heal your soul

Cred că vocea lui Michael și imaginile din acest clip fac mai mult decât orice încercare de-a mai spune niște cuvinte inutile la plecarea cuiva. Aceast cântec este dureros de adevărat și reflectă lumea secolului 21. Este una dintre acele piese care te emoționează. Asta dacă are ce să emoționeze. His music will live forever!

Generația nimănui

Acum câteva luni în urmă Jurnalul Național demara o campanie cel puțin penibilă, pentru a promova cărțile de la "Biblioteca pentru toți". O campanie care a fost aspru criticată pentru "actorii" falși care încercau să ne inducă plini de patos un îndemn: citește!

Ceea ce nu a observat nimeni a fost, de fapt, disperarea din glasul celor care apăreau în clip. Îndemnul de-a citi nu era doar o propoziție menită să te facă să cumperi niște cărți. Era un "strigăt" deznădăjnuit pentru această generație. O generație sortită mediului 2.0, limbii române combinate cu engleza (denumită ironic rom-english), destinată unei culturi stradale suburbane, unui comportament psihopatico-nevrotic. Este generația nimănui, cea care nu are modele, care nu are o țintă precisă, care nu are un drum pe care să-l urmeze. Cea care nu cunoaște bunele maniere, nu respectă persoana de lângă și se miră de ce nu este respectată. Generația care tolerează mult prea multe mitocănii doar din cauza faptului că nu le recunoaște. Care a uitat că a citi nu înseamnă doar a parcurge niște pagini. Înseamnă a-ți forma o cultură, a-ți forma o deprindere de-a trăi.

Cărțile sunt cele care oferă modele, care conturează personalități, care oferă răbdare și educație.

Care oferă o scuză ignoranței și care ține vanitatea în frâu. Fără cărți, actele pe care tinerii le inițiază sunt sortite eșecului spiritual pe care îl aveau cândva. Nu mă refer aici la aceia care trec printr-un mediu academic și își alimentează dorința de cunoaștere. Mă refer la toți cei care își pierd odată cu bunul simț, un lucru pe care nu l-au avut niciodată: o parte din cultura acestei țări.

Cioran scria la moartea lui Ioan Cușa: "Moartea s-a dezonorat pe ea înșăși luându-l așa de repede." Oare câți dintre noi ne-am dezonorat pe noi însăși neauzind niciodata de scrierile lui Cioran?

Aren't you in love with a fairytale?

  Din păcate pentru Elena, basmul lui Rybak a luat ochii votanților de la Eurovision. Și cum se putea altfel?? Dacă dansul a fost ca la carte, iar "povestea" melodiei este imposibil să nu-ți aducă aminte de basmele pe care le trăiai în liceu ...

   Cred că aproape tuturor ni s-a întâmplat să ne certăm și să ne îndrăgostim, trăind așa în  fiecare zi, de un El/ o Ea. Să ne îndrăgostim de un venin vital. :) It's a fairytale, that hurts.

Your Career Personality: Independent, Insightful, and Ingenious

Your Ideal Careers: Architect Artist Business strategist College professor Computer programmer Mathematician Neurologist Philosopher Photographer Video game developer

The Quick and Dirty Career Test

Diferența dintre treningurist și gurnalist*

  * concepte inventate într-un schimb de împroșcăreală cu venin de Mircea Badea, respectiv CTP-ul

   De ceva timp asistăm (cei interesați de media) la un mic conflict bazat pe "care are orgoliul mai ghelban de hrănit". Gurnalistul aruncă un caltaboș fierbinte in ciorba treninguristului. Ciorba sare și-l împroșcă, din plin, pe fața brăzdată de vanitate. Cum meritul unui treningurist este de-a avea dualitatea politică la îndemână (din seria ieri comunist, azi democrat) el simte, imperios, nevoia de-a îi pune la punct pe cei mai mulți care încearcă să-i sufle în cioarbă. Odată aruncat ditamai bolovanul în ograda personală, treninguristul explodează ca un trening îmbrăcat de un mitocan. Și azvârle un petic de reacție asupra gurnalistului, vecin cu cretineții de rând. 

   Însă, odată cu revoluția, vin și cretineții care nu prea mănâncă alimente care să cadă greu la stomac și au cuvintele la îndemână. Gurnaliștii nu sunt "deontologii lui pește" și nu susțin că ar fi obținut țidulă de jurnalist. Ei sunt ăia formați ad-hoc de mass-media actuală și încep să acopere urmele lăsate de răposatul regim.   

    Chiar dacă gurnaliștii rimează antitetic cu treninguriștii, prima categorie n-are jenă, rating mare și le cam iau din mâncare.

Hai la "Teach Me"!

Acelaşi preţ, mai multă distracţie! Sau I’m lovin’ it! Îţi spun ceva aceste două propoziţii? Te lasă indiferent sau le crezi? Sunt slogane publicitare, foarte cunoscute. Cei mai mulţi dintre noi le credem, ne facem viaţa după dictoanele advertisingului. Pentru că trăim prin publicitate.

De ce Teach me? Pentru că este o şcoală de publicitate care te învaţă să faci diferenţa dintre un produs bun şi unul care beneficiază de o promovare bună. Publicitatea este to good to be light, reprezintă un domeniu de interes pentru studenţi, este fascinantă, dar oare nu ar trebui să învăţăm să ne protejăm de acest ambalaj glamour în care îşi îmbracă advertising-ul brandurile? Cineva spunea că un produs bun nu are nevoie de publicitate, se vinde singur. După un timp a fost contrazis! Publicitatea vinde. Fără publicitate / comunicare nu existi!                                                                             

Şi cu toate că este unul dintre cele mai căutate domenii, publicitatea este cea despre care se ştiu cele mai puţine lucruri. Când te uiţi la un promo, ce vezi? O idee, un slogan, un concept? Însă este mai mult de atât. Ochii necunoscători nu pot vedea dincolo de cuvintele magice menite să ţi se întipărească în subconştient, ca mai apoi să îţi determine alegerile.

La Teach Me îţi vom arăta că to drive your way spre publicitate este calea de urmat. Dacă te interesează şi vrei să descifrezi misterele advertising-ului fă o plimbare până la Teach me.  

poza... de vara:D

Am primit o leapsa de la Dyna si trebuie sa scotecesc in cd-ul 5, poza 10:)). Ma rog, leapsa zicea ca trebuie sa ma duc in folderul 5 si sa iau poza 10 de acolo, o postez si ii spun povestea, insa eu nu mai am poze in calculator. So, am gasit poza cu pricina si.. iat-o :D

   And now za story: e foarte interesanta, ce-i drept:)) E facuta in vara anului 2008, de o prietena, eram in luna iulie, ne prosteam facand o gramada de poze si cam atat. Nu are nimic special poza. E facuta in perioada in care eram cea mai stresata fata ever. Nu dadusem admiterea la FJSC si cam asta imi ocupa tot timpul... End of story:)

Nașul face o ofertă

Românii sunt nePUTINcioși până oferta țarului nu devine oficială. 

Situatie ilara

   Incepem anul cu stangaciile cabinetului Boc. Primul pe hit list este Videanu. Pedelist care a galopat in pas alert de la sefia capitalei la postul de ministru al economiei. Sincere felicitari! Foarte buna miscare, insa nu la fel de buna ca a lui "draga Stolo".

   Si cum domnul ministru nu mai are de a face cu borduri, ci cu oameni, s-a trezit ca nu prea stie cu ce are de a face. De exemplu, situatia de urgenta care trebuia anuntata odata cu criza gazului s-a transformat in stare de urgenta, lucru ce poate fi decretat doar de presedinte. Tradeaza intentia de a-l inlocui pe Basescu sau doar necunostinta? Mediesul Aurit devine Meriesul Aurit, preschimbat de Videanu, iar lunile in care vom avea resurse asigurate de gaze variaza ca un curs valutar. De la  60 de zile, ministru sare la 6 luni. Voi reveni.

"Trebuie sa iti zici mereu: "Daca ea a putut, de ce nu as putea si eu?" Andreea Esca

   Astazi am cunoscut-o pe Andreea Esca. Omul Andreea Esca, nu prezentatoarea stirilor Pro Tv. O tipa de viata, spectaculoasa, foarte vorbareata care nu are cum sa nu iti mearga la suflet din prima clipa. A venit impreuna cu Lucian Mindruta la seminar, iar primul lucru pe care l-am gandit atunci cand am vazut-o "nu se poate sa fie ea persoana serioasa de la televizor". 

   In realitate nu seamana cu stirista Esca! Este destul de linistita la inceput, zambeste timid si nu mentine un contact vizual cu interlocutorul, insa prima intrebare este imboldul de care are nevoie. Odata ce o intrebi despre meseria ei, adica viata ei, nu conteneste cu detalii si povesti pe care si le aminteste mot-a-mot. 

   Soarta a adus-o pe drumul jurnalismului, ea isi dorea sa faca ASE-ul, insa a "picat cu brio". Isi aminteste cum a plecat de suparare in vacanta, iar tatal ei a fost cel care a sunat-o sa o anunte ca in toamna se dadea admiterea la jurnalism. Insa nici macar sfatul tatalui nu a determinat-o sa se decida in privinta meseriei pe care avea sa o urmeze. Oscila intre drept si jurnalism, cel din urma avand castig de cauza.

   Din perioada studentiei are un singur regret: ca nu a mers prea mult pe la cursuri pentru ca se angajase. Iar in sesiune cand statea sa invete realiza cat de misto sunt cursurile facultatii de jurnalism.

   A prezenta stirile nu este atat de usor precum pare. Pana a ajunge la formatul din zilele noastre cu un prompter pe care un redactor pune scriptul, Andreea isi aminteste de inceputul carierei sale, cand lua stirile de pe Agerpress si le transforma cu pixul, facand taieturi si schimband timpul verbal. Apoi tinea foile in fata si prezenta jurnalul de stiri. 

   La fel cum a spus si Lucian Mindruta, de multe ori poti afla atunci cand esti in direct ca s-a schimbat ceva din script sau ca a mai aparut o stire. Trebuie sa nu pari surprins, ci sa lasi impresia ca asta trebuia sa zici. Sa stii sa improvizezi, chiar si atunci cand nu ai dupa ce citi. Asta inseamna munca in direct.

   La intrebarea "de ce isi duce copiii cu autobuzul si metroul?" a raspuns simplu "pentru  a nu-i transforma in niste rasfatati".

    Cele doua ore in care am stat de vorba au trecut foarte repede, poate si datorita felului ei de a povesti despre experienta pe care a acumulat-o din 90 pana azi. A muncit din primul an de facultate, apoi 10 ani fara o zi de concediu. Venea la 8 dimineata, pleca la 2 noaptea. Asa si-a castigat locul in prime-time pe care il are de 15 ani in Pro Tv. Obisnuia sa isi scrie stirile, lucru pe care il face si acum, mai rar insa. Sfatul ei a fost sa muncesti mult daca iti doresti un lucru, insa a mai avut ceva de adaugat pe langa ambitia si munca. Sa fii potrivit pentru meseria pe care ti-ai ales-o. In jurnalism nu poti pacali pe nimeni. Ori esti bun, ori dispari.

După seara media

  Aseară a avut loc mult așteptata și blamata "Media Night", pentru românul de rând balul bobocilor de la FJSC. Seară care a început bine și s-a terminat la fel. Pentru mine. Poate pentru că fac parte din acei oameni care reușesc să vadă lucrurile drăguțe dintr-un fapt și nu caută cu orice preț să găsească ceva care să-l nemulțumească. 

   Decanul facultății a întărziat o oră, lucru ce-a amânat începerea balului. Am avut parte de un individ care a prezentat balul în cel mai grotesc și enervant mod posibil. Genul acela de om care face mult zgomot pentru nimic, la fel ca o căruță goală. Așa era și mintea lui Icsu care nu reușea să scoată nimic coerent pe gură și avea un tic cu "da sau nu?". Avea o dicție de invidiat, fapt pentru care numele facultății noastre a rămas unul dintre misterele neelucidate pentru el. Adică nu a putut să pronunțe absolut deloc FJSC. Și la fel ca toți oamenii care fac mult zgomot s-a supărat pe la mijlocul balului și a refuzat să mai prezinte. Așa se manifestă ofticoșii care nu prea gândesc, spre deloc. Își iau jucăriile și pleacă. Lucru ce nu a putut decât să mă bucure. 

   Sponsorii balului au umplut doldora mesele cu reviste și cartele Cosmote, iar redactorii-șefi de la Esquire, My Band, Marie Claire (nume cu altă semnificație neelucidată de Icsu) și-au făcut intrarea rând pe rând pe scenă și ne-au aruncat momeală vieții de jurnalist. Apoi au plecat cu satisfacția "noi ziariști, voi aspiranți". 

   Jignirea serii a venit de la un anumit "piticu" mare blogger, mare, care ne-a spus că noi nu știm să scriem și de asta ne aflăm aici (adică la facultate). Însă concluzia serii, servită tot de "creierul pitic", a fost că la facultate nu se învață nimic. Astă dacă noinu vrem ! Mă, sinceră să fiu nu mă așteptam la atâta înțelepciune în trupul lui micuț si firav, mai ales în partea superioară unde ar fi trebuit să i se găsească materia cenușie. Însă zgomotul puternic, care răsuna în boxe, se poate să mai fi omorât câțiva neuroni sălașluiți din 2 în 2 în minte lui. El e ziarist, noi nu! Să ne intre bine în cap. După ce a părut destul de încântat de prezența lui la balul nostru, a plecat repede acasă și a făcut ce fac mai toți oamenii cu activități complexe: și-a scris pe blog cum l-au impresionat pe puritanul și neprihănitul, care este el, 2 fufe studente la noi. Probabil că refuzul te aduce în starea de-a împroșca cu venin în respectivele. 

   În altă ordine de idei, participanții la miss și mister au fost niște boboci simpatici care s-au străduit să facă spectacol, iar cel mai bine le-a ieșit proba de dans, zic eu. Câștigătorii au fost Miss Alina și mister Alex. Cel din urmă fiind desemnat și cel mai cool boboc, fapt cel va face cover boy din luna ianuarie în revista My band. Antena 1, Realitatea TV și Music Chanel au fost pe fază și i-au intervievat pe câștigători la final. Că tot veni vorba de Music Chanel concursul de miss și mister a durat cam 3 ore :)). Da, 3 "iubita mea" 

   După terminarea concursului de "Fresh rating star" seara a fost una tipică ieșirii într-un club, adică s-a dansat până în zor de zi și s-a chiulit de la cursul de IRP de azi :D. Una peste alta seara a fost foarte reușită, un club foarte tare cu prețuri care au mers la sufletul studenților și "atmosferă incendiară". 

   

Balul FJSC

"Pe 15 decembrie 2008, in club The Silver Church, ora 20:00 va avea loc cel mai “altfel” bal al bobocilor: MΞDIA NIGHT 2008! Iesim din tipar(e) si aducem pentru voi cei mai tari oameni de media care vor lasa eticheta la o parte si care vor petrece, vor dansa si vor bea cu voi! Evenimentul va fi transmis live pe blogul medianight.info, blog proiectat in club." 

   Asta este mesajul care anunta, intr-un final, balul jurnalistilor :D

   Leapsa primita de la BoyOutOfHell . Iar raspunsul la intrebarea "Care sunt primii trei jurnaliști cu care ai bea o bere?" este: Cristian Tudor Popescu, Traian Ungureanu si evident Lucian Mindruta :).

   Detalii despre bal gasiti aici

Clipe de teatru

    Ai uitat cât de frumos era atunci când razele de soare se răsfrângeau în apa asemenea cuvintelor tale în sufletul ei? 

   Mi-a fost dor de perioadele când scriam așa cum simțeam. Când scriam pentru că așa imi dicta. Nu mi-era teama ce aveau să citească. 

   Era o vreme când frumusețea era apreciată în goliciunea ei și în totalitatea ei. Iar cuvintele pe care le spuneai erau măsurate naiv de noi. Nu mă gândeam atunci când am coborât din autobuz că voi ajunge să simt vântul slab de toamnă. Mi-a mângâiat sufletul, m-a lăsat să văd că inima mea este acolo. Pe o scenă, într-un loc unde cuvintele se metemorfozează în piese de teatru, iar inima își găsește un pansament în orice clipă. 

   Razele soarelui se răsfrângeau în Dâmbovița, formau lacrimi de lumină, iar vântul împrăștia sufletul tău. Chiar dacă trupul îți este aici, inima ta poate să fie unde nici nu ai visat. Unde ai pierdut-o?

Liceul dăunează grav inteligenței

   Constat cu tristețe că liceul îndobitocește. De fapt, tot sistemul de învățământ preuniversitar. Profesorii din facultăți se văd obligați să le modifice mentalitatea "de liceu" studenților admiși în anul 1. Asta din cauză că în liceu nu prea se face mare lucru, în general elevii sunt încurajați să abereze în loc să fie la obiect, li se dă totul pe tavă că să nu mai caute ei.... Și așa școala românească scoate inadaptați. În liceul în care eu am fost, pot număra pe degete profesorii care merită tot respectul.

   Tot în prostia numită liceu se dau notele mari, pe de-a moaca, pentru că "eu sunt un prof de treabă și nu mă bag în lupta voastră acerbă pentru note mari". Și uite așa niște disperați, care nu au avut viață în liceu și au stat să tocească până i-au dus pe targă la spital din cauza oboselii, se laudă astăzi cu statul de student "îndosariat" la o facultate. Și uneori se miră de tupeul profesorilor de a nu le servi materia la cină și de a-i obliga să citească și să caute. 

   Pentru că mi-e silă de cei care o dau la întors, se șterg pe caracterul lor de câte ori intră într-o clădire și nu au curaj să spună lucrurilor pe nume, voi mai adăuga un lucru, ca să evit întrebările aferente "La cine te-ai referit în postarea de pe blog?". 

   Da, m-am referit și la tine, cel care îmi citești blogul, dacă în liceu ai făcut un fetiș pentru note și ai practicat pupincurismul la adresa profesorilor. În caz contrar, dacă v-ați ocupat doar de cultura voastră fără să vă pese de "carnețelu' de note", sincere felicitări! 

Un model pentru jurnaliști

  Mi-am dat seama că există la noi în țară o televiziune care a devenit modelul tuturor celor care aspiră la o carieră în jurnalism. Și nu sunt singura care a observat asta. Ci și cei de la premiile Emmy. Știrile ProTv au câștigat anul acesta premiul "Emmy International pentru știri". Aici puteți vizualiza videoclipul de la decernarea premiului. Felicitări!:)

Simpatia pentru prostie la FJSC, în exclusivitate la Antena1

   În ziua admiterii, Antena1 a realizat un reportaj despre generația de "copii speciali" care le vor urma exemplul. Adică viitorii jurnaliști! Însă cum la noi acasă, dacă oamenii nu se maimuțăresc și nu o fac pe indivizii cu dizabilități știrea nu are priză la public. Sau astă a fost mesajul pe care au vrut cei din Antenă să ni-l transmită. Videoclipul despre candidații de anul acesta se poate vizualiza aici și nu a fost făcut cu scopul de-a ridiculiza potențialii viitori gazetari, ci de a face de râs breasla celor care se presupune că sunt ziariști cu acte în regulă, adică absolvenți ai unei facultăți de jurnalism. Pe lângă faptul ca domnișoara care a realizat reportajul nu a fost în stare sa copieze numele facultății corect de pe o plăcuță de la intrarea în clădire, a vrut să dezinformeze publicul. Cei care apar în reportaj nu cred că au promovat exemenul, chiar dacă asta se vrea a fi părerea despre cei care dau admitere la FJSC. În material sunt prezentate niște fătuci, care au impresia că îi pot lua locul Simonei Sensual, păcat că au greșit facultatea, și un băiețel emo cu tente gay și cu un râs care îi trădează intelectul.

    Ca o candidata care a fost interesată de admitere și s-a pregătit vă spun că este greu să intrii la FJSC, că am stat nopți întregi să scriu texte, să le rescriu și să învăț tehnicile și nu am dat admitere aici ca să apar pe sticlă, așa cum ne informează Simona Gherghe, ironic. Da, am terminat liceu și știu ce vreau să mă fac: PR-ist. Cum ajung vedetă din asta?

Aniversare cu tam-tam

Azi postez videoclipul preluat de pe site-ul ProTv, iar mâine voi reveni cu detalii despre adevărată petrecere dată în cinstea Capitalei noastre prăfuite și iubite. 

Cum citim Bucureștiul în 22 de file?

     Campania "De ce iubim Bucureștiul?" a ales cele 22 de "file" care vor fi atașate în cartea "Cum citim Bucureștiul în 22 de povești". Am fost aleasă printre cei 22 de finaliști, ocupând locul 12:) Lista cu toți câștigătorii este aici, iar povestea mea "L-ai pierdut?" poate fi citită în continuare pe site-ul "De ce iubim Bucureștiul?"    sau chiar aici. 

   

                             " L-am pierdut, dar îl pot păstra în inimă!"

Anca Norocel

 Update: Volumul s-a lansat!! Și este promovat pe site-urile Tabu , Cotidianul , Confidential .

Va putea fi găsit în librarii, în diferite cafenele și terase, informează Cotidianul. 

Am reușit la FJSC

   

 Astăzi pot să respir ușurată aerul de vacanță. Pentru mine ziua de azi, 12 septembrie, reprezintă începutul visului meu. Sunt studentă la "Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării". Faptul că am reușit să intru pe locurile de la buget reprezintă cel mai frumos cadou pe care mi-l puteam face, anul acesta, de ziua mea!! Pe 1 octombrie când se va deschide anul universitar eu voi fi la facultatea la care am visat.  Îmi amintesc și acum prima vizită la sediul F.J.S.C-ului, când am dat piept cu viața de student. O grămadă de tineri, studenți, nonșalanți, treceau pe lângă mine. Nu știu alții cum sunt, vorba lui Creangă, însă mie îmi tremurau picioarele. Atât de mult îmi doream să vin la facultatea asta, nu în altă parte, încât nopțile mi le petreceam citind (știu că nu sunt recomandate gerunziile:)))) toate sfaturile de pe forum și din broșură. 

   Eram hotărâtă să dau de 10 ori la rând, pânâ aș fi intrat. Însă Dumnezeu a avut alte planuri cu mine. Nu m-a lăsat să mă chinui, am intrat din prima! 

    Nu pot să cred nici acum că sunt viitoare jurnalistă sau PR-istă. Depinde! 

Scent of a woman

Speech-ul de la final



Tangoul de Oscar




Si in final... trailerul