Proolog

Este întuneric și totul pare îndepărtat de mine. Alerg de răul pe care îl simt suflându-mi în spate. Alerg de viața la care m-am condamnat singură. Întunericul mă cuprinde, mă înfașcă în brațele sale și mă ține pe loc. Răul mă iubește, mă dorește lângă el. Prin vene îmi alergă veninul pe care l-am ingerat zi de zi, secundă de secundă în ultimele luni din viața mea. TU ești lângă mine și zâmbești nepăsător ca până acum. Mi-ai zis că mă iubești, mi-ai zis că mă vrei lângă tine, te-ai îndoit de iubirea mea când motivele de neîncredere veneau doar din partea ta.

Brațul răului trece peste pieptul meu și mă strânge lacom lângă el. Mă ține strâns ca să nu pot pleca. Zâmbetul malefic mă înfioară și mă scârbește în același timp. De cine m-am îndrăgostit oare? De ce nu te-am cunoscut așa de la început? De ce am fost oarbă? Tu așa erai... dar eu nu aveam ochi să te văd. Fiecare cuvânt mă lovește ca un bici, fiecare vorbă mă înțeapă ca un ac, fiecare minciună mă doare. Dar nimeni, absolut nimeni nu vede asta. Nimeni nu crede în durerea mea... Toți de cred pe tine și joculețele tale bolnave.

Răul mă privește în ochi și îmi atrage energia pe care o aveam ca să pot fugi... Întunericul nu ascunde privirea blestemată care mă ține pe loc. Deodată râsul mi se pare familiar. Răul ești chiar tu. Privirea aceea o cunosc foarte bine. M-a înșelat luni de zile cu seninătate. M-ai înșelat, m-ai mințit, m-ai batjocorit... Acuzele mele erau și sunt patetice. Sentimentele mele sunt profunde și penibile. Nu?

Mă uit în ochii tăi și mă întreb cât mai aveai de gând să mă chinui. Mă întreb ce minciuni vei mai spune azi. Dar știi ce? Nu mai contază. Mă desprind din strânsoarea ta doar cu o privire. Forța ta scade. Privirea uluită mă cercetează în zadar. Nu o să înțelegi niciodată ce ți s-a întâmplat. Nu vei înțelege niciodată cum am reușit să-ți scap din gheare. Mă vei căuta în toate femeile pe care le vei mai vedea în fața ochilor și nu mă vei mai găsi. De azi se termină totul... Fericirea nu este o noțiune pe care să o pot simți, să o pot trăi, dar nici tu nu vei mai gusta fericirea. Mă îndoiesc că ai fost făcut pentru ea...

Iulie 2009